Titlu: MICA_CERA_MICA
Tip: expozitie de grup
Locatie: Galeria Galateea, Bucuresti, Romania
Perioada: 16 februarie - 3 martie 2012
Tip: expozitie de grup
Locatie: Galeria Galateea, Bucuresti, Romania
Perioada: 16 februarie - 3 martie 2012
The Triumph of Galateea
At the turn of the year 2011, a gifted and eccentric ceramist is permitted to approach British Museum’s world patrimony. Gigantic posters, bearing a yellow porcelain urn collated with magic talismans, are sprinkled on the banks of the Thames. After almost one decade since the receipt of the Turner Prize granted by British visual arts, the terrible travestied punkist Grayson Perry, through his ceramic vessels and gravity of the funeral theme, can pay homage to the perenniality and anthropologic value of decorative arts. “The Tomb of the Unknown Artisan” is a solo exhibition intarsied with pieces of universal patrimony, which dispels the complex of the fire arts, once considered a minor genre. Just like the Polish “abacan” which, in the 70s, could render excellently the dramatism of the Iron Courtain through the huge felt silhouettes.
At the same turn of the year, but on a different scale, we feel like that a new Bucharest gallery with international project warms up from inside the kiln of Romanian ceramics. After two decades of frost, we haven’t yet overcome the winter of the Fine Artists’ Union and of the extinction, in our country, of the china-and-glass industry. A fire signal proved to be the panorama of Romanian ceramics (33 artists of 25‒75 years old), housed, from autumn 2009 to spring 2010, in the Palace at Mogoşoaia. Half of the approx. 100 pieces crossed south the Carpathians, coming from Cluj. The initiative and the remarkable organizing effort were due first to Cristina Popescu Russu, an artist enjoying a notable international experience and, consequently, interested in keeping up Romanian creators’ group consciousness. The excellent achievement of the trilingual catalog was followed, in September 2010, by the exhibition of the Romanian ceramics in Paris.
In Romania, ceramist’s career has become a personal adventure, the material requirements depending on the fire law. Governmental commands, acquisitions from studios and energetic expenses had been ‒ I’m quite sorry, even upset to state it ‒ much more reliable until 1989. The institutional condition of this artistic vocation has suffered considerable losses in the last two decades. But... look! Out of the fourteen names showing their works at “Ceramic Rendez-vous” of 2011‒2012, six quite recent graduates of the Bucharest University of Arts keep at an optimal level the baking temperature and personal style touch of this ancestral art: Monika Pădureţ, through modular compositions and innocent rustic animal figuration; Georgiana Cozma, through accuracy and lettrist-graphic invention, articulates a ceramic-logo message; Romana Mateiaş experiments fragile concavities with sea depth-like glazed traces; Aniela Ovadiuc achieves, in alert poster tempo, a series of brownish ceramic squares; Bianca Boeroiu conceives aedicules with the theatricality of a protuberance register, and Adela Bonaţ captures in her porcelain the transparencies of parchment pieces stamped with insignia.
A master of china strips scattered in layers, invoking the cultural memory of old tomes, is Cristina Popescu Russu. Ioana Şetran, her studio fellow, seems the magician of the grass populated with living chitins, an entomological metanaturalism baked in kaolin.
At the purist pole of nonfiguration, endorsed to the wall, are Vasile Cercel’s squares, resembling the waves touching a Zen-garden sand, and the small mobile axial composition conceived by Simona Tănăsescu.
The 7th and 8th decades of the 20th century were years of emulation and genuine formal technological research for the Romanian ceramists. The generations who are now 45‒65 had been trained by the elite of a professional guild gathered around two Romanian school centers: Bucharest and Cluj. Thus, the guests of the group (the administrative veterans present at gallery’s inauguration), Arina Ailincăi from Canada And Márta Jakobovits from Oradea (Romania), represent the expressive maturity of two top names of our ceramics. Ailincăi masters the anatomical moulding following the expressionist message of the Buto theatre, while Jakobovits ranges unsophisticated ceramic cakes, saving up traces of memory in precious Raku textures. At cultural quotation level, on a textile print background, is placed the ingenious Central-Asiatic reference of the objective figurative made out of the carpet-like tiles invented by Cristina Bolborea, a professor at the National University of Arts in Bucharest.
Like a gush of coralline petrified sideral milk, in Galateea’s most hidden corner stands Gherghina Costea’s vegetal grouping. It is a happy token of the secret sap crossing the (institutional) waste towards the star-like triumph of the Romanian ceramic gallery.
In Romania, ceramist’s career has become a personal adventure, the material requirements depending on the fire law. Governmental commands, acquisitions from studios and energetic expenses had been ‒ I’m quite sorry, even upset to state it ‒ much more reliable until 1989. The institutional condition of this artistic vocation has suffered considerable losses in the last two decades. But... look! Out of the fourteen names showing their works at “Ceramic Rendez-vous” of 2011‒2012, six quite recent graduates of the Bucharest University of Arts keep at an optimal level the baking temperature and personal style touch of this ancestral art: Monika Pădureţ, through modular compositions and innocent rustic animal figuration; Georgiana Cozma, through accuracy and lettrist-graphic invention, articulates a ceramic-logo message; Romana Mateiaş experiments fragile concavities with sea depth-like glazed traces; Aniela Ovadiuc achieves, in alert poster tempo, a series of brownish ceramic squares; Bianca Boeroiu conceives aedicules with the theatricality of a protuberance register, and Adela Bonaţ captures in her porcelain the transparencies of parchment pieces stamped with insignia.
A master of china strips scattered in layers, invoking the cultural memory of old tomes, is Cristina Popescu Russu. Ioana Şetran, her studio fellow, seems the magician of the grass populated with living chitins, an entomological metanaturalism baked in kaolin.
At the purist pole of nonfiguration, endorsed to the wall, are Vasile Cercel’s squares, resembling the waves touching a Zen-garden sand, and the small mobile axial composition conceived by Simona Tănăsescu.
The 7th and 8th decades of the 20th century were years of emulation and genuine formal technological research for the Romanian ceramists. The generations who are now 45‒65 had been trained by the elite of a professional guild gathered around two Romanian school centers: Bucharest and Cluj. Thus, the guests of the group (the administrative veterans present at gallery’s inauguration), Arina Ailincăi from Canada And Márta Jakobovits from Oradea (Romania), represent the expressive maturity of two top names of our ceramics. Ailincăi masters the anatomical moulding following the expressionist message of the Buto theatre, while Jakobovits ranges unsophisticated ceramic cakes, saving up traces of memory in precious Raku textures. At cultural quotation level, on a textile print background, is placed the ingenious Central-Asiatic reference of the objective figurative made out of the carpet-like tiles invented by Cristina Bolborea, a professor at the National University of Arts in Bucharest.
Like a gush of coralline petrified sideral milk, in Galateea’s most hidden corner stands Gherghina Costea’s vegetal grouping. It is a happy token of the secret sap crossing the (institutional) waste towards the star-like triumph of the Romanian ceramic gallery.
Aurelia Mocanu
Triumful Galateei
La cumpăna anilor 2011‒2012, unui ceramist talentat şi excentric i se permite apropierea patrimoniului mondial din British Museum. Afişe-gigant cu urnă galbenă din porţelan, colată cu talismane magice, sunt presărate pe malurile Tamisei. La aproape un deceniu de la primirea râvnitului Premiu Turner al artelor vizuale britanice, teribilistul punkist travestit Grayson Perry, prin vase ceramice şi gravitatea temei funerare, poate aduce un omagiu perenităţii şi valorii antropologice a artelor decorative. „Mormântul artizanului necunoscut” este o expoziţie personală intarsiată cu piese de patrimoniu universal care spulberă complexul de minorat al artelor focului. Aşa cum, în anii ’70, „abacanul” polonez a putut exprima excelent tragismul Cortinei de Fier prin mari siluete din pâslă.
La aceeaşi cumpănă de ani, dar la altă scară, simţim cum o nouă galerie bucureştenă cu proiect internaţional încălzeşte dinlăuntru cuptorul ceramicii româneşti. Ne aflăm, după două decenii de îngheţ, în iarna instituţională a Uniunii Artiştilor Plastici şi a stingerii, la noi, a industriei porţelanului şi sticlei. Semn de foc a fost panorama ceramicii româneşti (33 de artişti, de la 25 la 75 de ani), găzduită, din toamna anului 2009 până în primăvara lui 2010, în Palatul de la Mogoşoaia. Din cele cca 100 de piese, jumătate au venit de peste munţi, din Cluj. Iniţiativa şi efortul notabil de organizare au aparţinut, în primul rând, Cristinei Popescu Russu, artistă cu o bună experienţă internaţională şi, tocmai de aceea, interesată să menţină conştiinţa de grup a creatorilor români. Finalizarea excelentă a catalogului trilingv a avut în vedere apoi, în septembrie 2010, etalarea ceramicii româneşti la Paris.
Cariera de ceramist a devenit la noi o aventură personală cu baze materiale care ţin de legea focului. Comenzile de stat, achiziţiile din ateliere şi costurile energetice erau, cu regret contrariant, mult mai fiabile până în 1989. Situaţia instituţională a acestei vocaţii artistice a suferit pierderi considerabile în ultimele două decenii. Dar iată că, din selecţia de paisprezece nume a „Rendez-vous-ului ceramic” 2011‒2012, şase tinere absolvente în Bucureşti ţin optim temperatura de coacere şi tuşeul propriu de stil al acestei arte ancestrale: Monika Pădureţ, prin compuneri modulare şi figuraţie inocent rustic-animalieră; Georgiana Cozma, prin precizie şi invenţie grafic-letristă, articulează un mesaj de logo ceramic; Romana Mateiaş experimentează concavităţi fragile cu urme glazurate de fund marin; Aniela Ovadiuc picteză alert-afişist în brunuri o serie de careuri ceramice; Bianca Boeroiu compune ediculi cu teatratiltatea unui registru de protuberanţe, iar Adela Bonaţ capturează în porţelan transparenţele unor bucăţi de pergament cu însemne.
Maestră a fâşiilor de porţelan răsfirate în strat, invocând memoria culturală a vechimii tomurilor, este Cristina Popescu Russu. Iar colega ei de atelier, Ioana Şetran, pare magiciana ierbii cu chitine vii, metanaturalismul entomologic copt în caolin.
La polul purist al nonfiguraţiei sunt adosate peretelui careurile lui Vasile Cercel, cu atingeri de undă pe nisipul grădinii Zen, şi mica alcătuire mobil-axială a Simonei Tănăsescu.
Deceniile 7 şi 8 ale secolului XX au fost ani de emulaţie şi de adevărată cercetare formal-tehnologică pentru ceramiştii români. Generaţiile care au acum 45‒65 de ani s-au format sub marca de elită a unei bresle profesionale având două centre-şcoală: Bucureşti şi Cluj. Astfel, invitatele grupului (veteranii administrativi ai naşterii galeriei), canadianca Arina Ailincăi şi orădeanca Márta Jakobovits, reprezintă maturitatea expresivă a două repere ale ceramicii noastre. Ailincăi stăpâneşte modelajul anatomic cu mesaj expresionist de teatru Buto, iar Jakobovits înseriază calupuri simple, tezaurizând în preţiozităţi de textură Raku urme ale memoriei. Pe palierul de citat cultural se aşază şi ingenioasa referinţă central-asiatică a figurativului obiectual, pe fundal de imprimeu textil, din cahlele-carpetă inventate de Cristina Bolborea, profesoară la U.N.A. din Bucureşti.
Ca o ţâşnire de lapte sideral pietrificat coralifer, în colţul cel mai adânc al Galateei stă grupajul vegetal al Gherghinei Costea. Este un bun semn de sevă secretă a traversării deşertului (instituţional) spre triumful de star al galeriei ceramicii româneşti.
La aceeaşi cumpănă de ani, dar la altă scară, simţim cum o nouă galerie bucureştenă cu proiect internaţional încălzeşte dinlăuntru cuptorul ceramicii româneşti. Ne aflăm, după două decenii de îngheţ, în iarna instituţională a Uniunii Artiştilor Plastici şi a stingerii, la noi, a industriei porţelanului şi sticlei. Semn de foc a fost panorama ceramicii româneşti (33 de artişti, de la 25 la 75 de ani), găzduită, din toamna anului 2009 până în primăvara lui 2010, în Palatul de la Mogoşoaia. Din cele cca 100 de piese, jumătate au venit de peste munţi, din Cluj. Iniţiativa şi efortul notabil de organizare au aparţinut, în primul rând, Cristinei Popescu Russu, artistă cu o bună experienţă internaţională şi, tocmai de aceea, interesată să menţină conştiinţa de grup a creatorilor români. Finalizarea excelentă a catalogului trilingv a avut în vedere apoi, în septembrie 2010, etalarea ceramicii româneşti la Paris.
Cariera de ceramist a devenit la noi o aventură personală cu baze materiale care ţin de legea focului. Comenzile de stat, achiziţiile din ateliere şi costurile energetice erau, cu regret contrariant, mult mai fiabile până în 1989. Situaţia instituţională a acestei vocaţii artistice a suferit pierderi considerabile în ultimele două decenii. Dar iată că, din selecţia de paisprezece nume a „Rendez-vous-ului ceramic” 2011‒2012, şase tinere absolvente în Bucureşti ţin optim temperatura de coacere şi tuşeul propriu de stil al acestei arte ancestrale: Monika Pădureţ, prin compuneri modulare şi figuraţie inocent rustic-animalieră; Georgiana Cozma, prin precizie şi invenţie grafic-letristă, articulează un mesaj de logo ceramic; Romana Mateiaş experimentează concavităţi fragile cu urme glazurate de fund marin; Aniela Ovadiuc picteză alert-afişist în brunuri o serie de careuri ceramice; Bianca Boeroiu compune ediculi cu teatratiltatea unui registru de protuberanţe, iar Adela Bonaţ capturează în porţelan transparenţele unor bucăţi de pergament cu însemne.
Maestră a fâşiilor de porţelan răsfirate în strat, invocând memoria culturală a vechimii tomurilor, este Cristina Popescu Russu. Iar colega ei de atelier, Ioana Şetran, pare magiciana ierbii cu chitine vii, metanaturalismul entomologic copt în caolin.
La polul purist al nonfiguraţiei sunt adosate peretelui careurile lui Vasile Cercel, cu atingeri de undă pe nisipul grădinii Zen, şi mica alcătuire mobil-axială a Simonei Tănăsescu.
Deceniile 7 şi 8 ale secolului XX au fost ani de emulaţie şi de adevărată cercetare formal-tehnologică pentru ceramiştii români. Generaţiile care au acum 45‒65 de ani s-au format sub marca de elită a unei bresle profesionale având două centre-şcoală: Bucureşti şi Cluj. Astfel, invitatele grupului (veteranii administrativi ai naşterii galeriei), canadianca Arina Ailincăi şi orădeanca Márta Jakobovits, reprezintă maturitatea expresivă a două repere ale ceramicii noastre. Ailincăi stăpâneşte modelajul anatomic cu mesaj expresionist de teatru Buto, iar Jakobovits înseriază calupuri simple, tezaurizând în preţiozităţi de textură Raku urme ale memoriei. Pe palierul de citat cultural se aşază şi ingenioasa referinţă central-asiatică a figurativului obiectual, pe fundal de imprimeu textil, din cahlele-carpetă inventate de Cristina Bolborea, profesoară la U.N.A. din Bucureşti.
Ca o ţâşnire de lapte sideral pietrificat coralifer, în colţul cel mai adânc al Galateei stă grupajul vegetal al Gherghinei Costea. Este un bun semn de sevă secretă a traversării deşertului (instituţional) spre triumful de star al galeriei ceramicii româneşti.
Aurelia Mocanu
Press release of the exhibition Letter
Thursday, the 19th of January 2012, 18.00 o’clock, will take place at the Galateea Gallery (no 132, Calea Victoriei, sector 1, Bucharest) the opening of the thematic exhibition “Letter”, that puts together ceramic artworks and mixed media made by over twenty artists, members of the Romanian Artists Union. Reopened on the Unions’s initative at the end of 2011, Galateea is the first contemporary ceramic gallery from Romania. The exhibition will be opened until Monday, the 6th of February 2012.
Artists: Aniela Ovadiuc, Arina Ailincăi, Bianca Boeroiu, Cristina Bolborea, Cristina Popescu Russu, Emilia Chirilă, Georgiana Cozma, Gherghina Costea, Ileana Crăciun, Imola Jakabos, Ioan Sumedrea senior, Ioan Sumedrea junior, Ioana Stepanov, Iulian Vîrtopeanu, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Oriana Pelladi, Ovidiu Ionescu, Simona Tănăsescu, Titu Toncean, Vasile Cercel.
Curator – Cristina Bolborea
Coordinator – Aniela Ovadiuc
The letter, the epistle – were means of visual communications, which in time took different shapes, some of them spectacular, original, depending on the civilisation’s evolution. Made on different materials: stone, ceramics, leather, papyrus, paper, but also in a digital format, they reveal the creative spirit of the humankind and the time mark. The goal of this exhibition is to discover new means of mouldable interpretation of this beautiful and ever-living theme, using the ceramic material, but also mixed media.
Artists: Aniela Ovadiuc, Arina Ailincăi, Bianca Boeroiu, Cristina Bolborea, Cristina Popescu Russu, Emilia Chirilă, Georgiana Cozma, Gherghina Costea, Ileana Crăciun, Imola Jakabos, Ioan Sumedrea senior, Ioan Sumedrea junior, Ioana Stepanov, Iulian Vîrtopeanu, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Oriana Pelladi, Ovidiu Ionescu, Simona Tănăsescu, Titu Toncean, Vasile Cercel.
Curator – Cristina Bolborea
Coordinator – Aniela Ovadiuc
The letter, the epistle – were means of visual communications, which in time took different shapes, some of them spectacular, original, depending on the civilisation’s evolution. Made on different materials: stone, ceramics, leather, papyrus, paper, but also in a digital format, they reveal the creative spirit of the humankind and the time mark. The goal of this exhibition is to discover new means of mouldable interpretation of this beautiful and ever-living theme, using the ceramic material, but also mixed media.
Curatorial text, Cristina Popescu Russu
The ceramic is, typically, a rough and brittle material. The fluid shapes that it can take are a way to transcend the mineral kingdom, to which it belongs, into another aeon. Between these two marks the artist himself is acting, as a sacrificer of specific technological ceremonies, in which the fingerprints, physically and metaphorically engraved in matter, are unique and non-recurring. Thus, the writing in this exhibition is present at a morphological, semantical and semiotical level. The diversity of the artworks, the experimental part, sometimes the (al)chemical secret, bring the message that the ceramic art is far from having exhausted its means of expression.
Mihai Plămădeală, art critic
Comunicat de presa expozitie Scrisoare
Joi, 19 ianuarie 2012, de la ora 18.00, va avea loc la Galeria Galateea (Calea Victoriei nr 132, sector 1 Bucureşti) vernisajul expoziţiei tematice „Scrisoare”, ce reuneşte lucrări ceramice şi mix media realizate de peste douăzeci de artişti, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. Redeschisă prin iniţiativa UAP la finele anului 2011, Galateea este prima galerie de ceramică contemporană din România. Expoziţia va fi deschisă până luni, 6 februarie 2012.
Artişti: Aniela Ovadiuc, Arina Ailincăi, Bianca Boeroiu, Cristina Bolborea, Cristina Popescu Russu, Emilia Chirilă, Georgiana Cozma, Gherghina Costea, Ileana Crăciun, Imola Jakabos, Ioan Sumedrea senior, Ioan Sumedrea junior, Ioana Stepanov, Iulian Vîrtopeanu, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Oriana Pelladi, Ovidiu Ionescu, Simona Tănăsescu, Titu Toncean, Vasile Cercel.
Curator – Cristina Bolborea
Coordonator – Aniela Ovadiuc
Scrisoarea, epistola, răvaşul - au constituit un mod de comunicare vizuală care, de-a lungul timpului, a luat diferite forme, uneori spectaculoase, inedite, în funcţie de evoluţia civilizaţiei. Concepute pe diverse materiale: piatra, ceramică, piele, papirus, hârtie dar şi în format digital, acestea ne dezvăluie spiritul creator al omenirii dar şi amprenta timpului. Scopul realizării expoziţiei este acela de a descoperi noi modalităţi de interpretare plastică, pe această frumoasă şi inepuizabilă temă, folosind materialul ceramic dar şi mix media.
Ceramica este, prin excelenţă, un material dur şi casabil. Formele fluide pe care aceasta le poate accepta reprezintă o cale de transcendere a lucrării de artă ceramică de la regnul mineral, conferit de însăşi compoziţia sa, spre un alt eon. Între cele două repere acţionează însuşi artistul, acel sacerdot al unor ritualuri tehnologice specifice în care amprentele, inscripţionate la propriu şi la figurat în materie, sunt unice şi irepetabile. Aşadar scrierea este prezentă în expoziţia (cumva) omonimă la nivel morfologic, semantic dar şi semiotic. Diversitatea lucrărilor, componenta experimentală, uneori secretul (al)chimic poartă mesajul că artele focului, în speţă ceramica, sunt departe de a-şi fi epuizat ipostazele de rostire.
Artişti: Aniela Ovadiuc, Arina Ailincăi, Bianca Boeroiu, Cristina Bolborea, Cristina Popescu Russu, Emilia Chirilă, Georgiana Cozma, Gherghina Costea, Ileana Crăciun, Imola Jakabos, Ioan Sumedrea senior, Ioan Sumedrea junior, Ioana Stepanov, Iulian Vîrtopeanu, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Oriana Pelladi, Ovidiu Ionescu, Simona Tănăsescu, Titu Toncean, Vasile Cercel.
Curator – Cristina Bolborea
Coordonator – Aniela Ovadiuc
Scrisoarea, epistola, răvaşul - au constituit un mod de comunicare vizuală care, de-a lungul timpului, a luat diferite forme, uneori spectaculoase, inedite, în funcţie de evoluţia civilizaţiei. Concepute pe diverse materiale: piatra, ceramică, piele, papirus, hârtie dar şi în format digital, acestea ne dezvăluie spiritul creator al omenirii dar şi amprenta timpului. Scopul realizării expoziţiei este acela de a descoperi noi modalităţi de interpretare plastică, pe această frumoasă şi inepuizabilă temă, folosind materialul ceramic dar şi mix media.
Text curatorial, Cristina Popescu Russu
Ceramica este, prin excelenţă, un material dur şi casabil. Formele fluide pe care aceasta le poate accepta reprezintă o cale de transcendere a lucrării de artă ceramică de la regnul mineral, conferit de însăşi compoziţia sa, spre un alt eon. Între cele două repere acţionează însuşi artistul, acel sacerdot al unor ritualuri tehnologice specifice în care amprentele, inscripţionate la propriu şi la figurat în materie, sunt unice şi irepetabile. Aşadar scrierea este prezentă în expoziţia (cumva) omonimă la nivel morfologic, semantic dar şi semiotic. Diversitatea lucrărilor, componenta experimentală, uneori secretul (al)chimic poartă mesajul că artele focului, în speţă ceramica, sunt departe de a-şi fi epuizat ipostazele de rostire.
Mihai Plămădeală, critic de artă
Scrisoare
Titlu: ScrisoareTip: expozitie de grup
Locatie: Galeria Galateea, Bucuresti, Romania
Perioada: 19 ianuarie 2012 - 6 februarie 2012
Alte informatii: Vernisajul va avea loc joi, 19 ianuarie 2012, ora 18:00
Abonați-vă la:
Postări (Atom)